3 ore fără telefoane cu copiii tabletei, generatia ”care nu prea citește”, liceenii de azi. Clasa a IX-a de mate-info, Jean Monnet. Construcția de azi: podul. În fapt, mai multe poduri între două lumi, pe echipe, cate 4 la un pod. O constructie-machetă în cadrul Atelierului De-a Arhitectura la Școala  Altfel.

Copii cu părinți buni și mult doritori de carte. Viitorii noștri informaticieni  (sau ai lor, căci mulți au deja gânduri de plecare pe-afară, la doar 15 ani). Sau  viitorii arhitecți. De ani buni arhitectura se face aproape exclusiv în fața computerului, așa că mințile vizionare ale viitorului se pot afla în spatele privirii copiilor care azi se joacă cu limbaje și coduri. De câțiva ani buni vin generații de arhitecti care nu mai pun mâna pe planșetă decât sporadic dar țin bine mouse-ul sub podul palmei. Cei care vor stapani calculatoarele vor domestici nițel viitorul.  Doar să le directioneze cineva creativitatea către „a construi”.

Azi susțin Cursul de Structuri Arhitecturale

  • Timp: 3 ore

  • Echipa de 3 arhitecti: eu – Andreea Stan, Roxana Rosca și tânăra stagiară Anamaria Vătui.

Ați văzut vreodată la un loc 30 de adolescenți care nu se uită pe telefoane, displayuri, televizoare sau tablete timp de 3 ore? Care nu le caută? Cărora nu le lipsesc?  Înseamnă că ați participat laun astfel de atelier. Deși ar fi cam greu, pentru că e prima zi în care acastă activitate are loc in Bucuresti, organizate de Asociația De-a Arhitectura în 2 școli simultan.

Aici, la Liceul Jean Monnet, după 3 ore de joacă cu ideile, viziunile, conceptul, crearea și aducerea în real a unor vise despre poduri care leaga lumi, am rămas copleșită de revelații despre liceeni de azi:

  • adolescenții (dar și gimnaziul) au o nevoie stringentă de activități de echipă care sa le stimuleze creativitatea, dexteritatea, coordonarea, manualitatea.

  • copiii au fost, în timp, cumva ”delimitati” de capul lor de către programa școlară: mai toate cursurile se adreseaza capului și din ”neatentie”, unul se adreseaza corpului (sportul). Despre spirit, suflet, interioare nu vorbim.  Cursul de azi i-a cuprins însă cu totul: mâini, minți, trupuri în luptă cu mucavaua si foarfecile, transpirație și patos în susținerea ideilor despre cum trebuie să arate un pod care unește 2 luni.

  • liceenii au nevoie să facă lucruri, altfel vor lua tableta, calculatorul si telefonul, iar tu, dragă programă,  nu le dai nimic de făcut cu mâinile lor. Dragă programă. Unde sunt atelierele practice, orele de meșterit în lemn, metal, pânză sau carton? Erai frumoasă cândva, dragă programă, în felul tău.

Dar azi le-am dat noi treabă, cei de la De-a arhitectura. Am construit 5 poduri,  proiecte superbe, inovative, fiecare cu nume și poveste: Adventure Bridge, Grasarab, Simm Bridge, Gravity Bridge, Flower Bridge, Bahoi Bridge. Despre fiecare s-ar putea scrie câte un articol întreg.

Și-au pus inimile și visele pe tava de mucava, arătându-ne frumosul din ei încă neexplorat.

Vreți să cunoașteti niște oameni incredibili? Dați-le adolescenților un ghid bun și un proiect comun.

Le dam si noi sansa sa fie ei inșiși?