Am crezut atâta timp că locul meu nu este la timonă

Construiam și eu liniștită familia tradițională mult visată,  idealul pe care l-am practicat 25 de ani: femeia la cratiță, la copii, la firmă, la scris, la grădină. El, la serviciu și la bărci.

În weekend, el avea regată. Tot programul familiei se organiza în jurul curselor lui pe mare. Pe atunci, în marină, femeile erau primite mai ales dacă dansau la bară. La propriu. Ajunsesem să cred că locul meu nu putea fi vreodată la timonă.

Dar n-am renunțat la visul meu. Într-o marți fără regată, am plecat singură spre Limanu și mi-am căutat profesorii. Just like that. Am lăsat acasă cratița, AutoCAD-ul, creionul, copiii deja mari și am plecat spre ce mă chema.

Am învățat să navighez cu cine s-a nimerit. Cei mai buni skipperi mi-au lăsat cele mai frumoase lecții în inimă,  suficient de frumoase încât să devin eu însămi skipper de regată, în 2018.

Pe mare, cu timona în mână, vezi limpede cine te abate din drum și cât de mult mai contează asta pentru tine. De aceea am creat un loc unde oricine e binevenit la bord. Pe mare te regăsești pe tine cu tine de mână. Și afli că nu te-ai părăsit niciodată.