Weekendul acesta am primit mai multe semnale despre felul în care suntem provocați să ne cunoaștem mai bine, să ne confruntăm cu propriile emoții. Înțelegeri dincolo de sensurile intenționate ne pot aduce în fața unor confuzii care pot deruta toate părțile.

Acest tip de comunicare deficitară ne provoacă așadar la un singur lucru: SĂ FIM ATENȚI LA NOI.

Când mintea este depășită, înseamnă că avem de gândit cu inima.

Exercițiu de libertate emoțională, de împuternicire și de evoluție.

Atunci când simți mai mult de 2-3 emoții la un loc, devine un joc de ruletă cu care anume alegi să mergi mai departe, pe care mizezi și ce răspuns vei da ambientului în care s-a produs.

Dacă și partenerii noștri de activități trăiesc același buchet emoțional vă dați seama ce iureș poate ieși. Tu vorbești cu mine despre problemele tale, poți avea o frustrarea a ta încărcată de graba sau nerăbdarea de a o rezolva, eu sunt dezamagit că nu primesc informații coerente și apoi devin și eu frustrat de lipsă de atenție, tu continui să îți menții poziția, eu privesc deja de la distanță și tot așa. Un ping-pong emoțional cu mingii diferite care nu duce la nimic bun dacă nu suntem atenți la noi.

Și exact aceasta este provocarea acestor zile: ATENȚIA.

Să conștientizăm momentele în care simțim MAI MULT decât de obicei, mai plin și mai complex. Mai ales când emoțiile vin una peste alta în pachete pe care nu avem timp să le despachetăm, dar-mi-te să le integrăm.

Aceste momente trebuie tratate atipic, precum nu poti urca pe un munte cu aceiași pantofi sport cu care mergi la plimbare. Instrumentarul potrivit înseamnă mai multă: