Asta e pe copaci, pe garduri, pe flori, pe indicatoare: gheața de pe inima noastră. A tuturor celor care ne-am pus garduri de fier, de tablă sau de lemn împotriva unei lumi ”potrivnice”. Totul a înghețat, statutând încă o dată ceea ce nu vrem să vedem cu ochii: ne-am pus gheață pe inimă. Și așteptăm să vină cineva ”de sus”, de jos, din neant, din net să ne-o topească, să ne-o inmoaie, să ne-o încălzească. Dacă se poate, să ne și ilumineze puțin, să ne facă treaba, cu alte cuvinte.

Ne-am pus gheață pe inimă și acum privim fascinați spectacolul plin de frumusețe. Natura are darul de a fi frumoasă în orice condiții. NATURALUL e frumos chiar când e dureros.

AUTENTICUL înseamnă de fapt frumusețe.

Vorbesc cu noi copacii înmărmuriți despre toate acele momente în care am fi putut fi căldură umană dar am preferat să fim de marmură albă. Vorbesc crengile lor sloi cu noi despre toate clipele în care puteam fi iubire dar am ales să o criogenăm în inimă. Să nu ne-o consumăm. Ca pe-o ediție limitată. Vorbesc cu noi gardurile despre încremenire rece și stagnarea în limitări autoimpuse. Fie ele credințe sau limitări fizice.

Vorbesc cu noi copacii despre răsuflarea rece a sticlei care pare un bun scut dar devine armă suicidală.

Până și indicatoarele au înghețat, prea des ignorate de rătăciți.

Protecțiile reci pe care ni le-am montat împotriva oamenilor din jur – ăia, cei apropiați, familie, prieteni, cunoștințe – se întorc împotriva noastră: au înghețat inclusiv capacitatea noastră de a primi iubire din exterior.

Scuturile de gheață pe care ni le-am montat pe inimă de frica eventualelor răni imaginare au răcit propria inimă.

Tot ce îi facem aproapelui ni se adresează, iar natura vorbește azi mai mult ca oricând despre asta. Viața vorbește în simboluri atât de evidente încăt strigă la cer. Când oprim firescul iubirii și curgerea ei din interior spre lume, de fapt oprim fluxul spre noi al aceleiași cantități de iubire.

Gheața asta de afară se topește doar din interior.

Orice acțiune din exterior va creea ruperi iremediabile. Sau va curăța inutilul, Doamne-ajută.

Gheața asta se topește doar prin intenția acelei inimi care a creat-o. Atunci când ea, inima, va primi din nou, de la noi, libertatea de a se manifesta ca sursă a iubirii.

Iubirea e o decizie.