Placeri simple, idei marete: „Deci Se Poate”!

Laura si ideile ei crete. Atat de ondulate incat nu te poti abtine sa nu participi. Atat de simple incat te intrebi cum de nu ti-a venit tie ideea. Sa citesti in iarba, intr-o zi cu soare. Sau intr-una cu nori ocrotitori.
Particip pentru a 2 – a oara la „Citim in Iarba” evenimentul pe care DECI SE POATE il tine in Herastrau, la Roaba de Cultura, de 4 ani. Plec pentru a doua oara cu zambetul pe buze dupa 4 ore de ateliere, discutii, intalniri cu cititori mari si mici.

Am tinut 2 Ateliere de comunicare emotionala Zana Norilor la care au participat circa 150 de copii si parinti. Mai intai a fost proba de Citit-viteza din Povestile Norilor, moment pe care l-am creat in 2 etape: beginners-i in ale cititului (copii de 6-7 ani) si avansatii (7-8 ani). Surpriza a venit de la Andrei de 6 ani, cel care a bajbait serios primul cuvant al frazei dupa care a turuit ca din pusca absolut tot ce a urmat. Text la prima vedere. Uimitor si fermecator. Un copil de 6 ani pe ai carui parinti ii felicit public. I-am premiat si acolo cu carti si jocuri Zana Norilor si m-am bucurat sa ii cunosc pe toti.

Al doilea atelier a fost „Jocul Norilor” acolo unde, printre multimea de copii care se inghesuiau sa ne jucam de-a emotiile am cunoscut-o pe Ana-Maria. Precum numai copiii de cristal stiu vorbi, si Ana a glasuit adevarul povestind, la cei numai 4 ani ai ei, cat de singura se simte ea cand parintii dorm mult.
-Dar dorm asaaaa… toata ziua? – am intrebat eu.
-Daaa, si azi au dormit foarte mult.
-Aaaaa…-spun. E vorba de somnul acela din dimineatile de weekend. Sa ii lasi sa doarma pentru ca acel somn e foaaarte important pentru sanatatea copiilor, chiar daca se simt singuri – spun eu cu subinteles. Desigur, ma gandesc, e somnul de dragoste al parintilor ocupati. Dragostea de weekend a parintilor prea obositi ca sa se gaseasca prin dormitor in timpul saptamanii.
-Da, spune Ana, iar eu ma simt singura.
-Si cum transformi asta?
-Pai ma gandesc ca mama si tata sa imi faca o surioara.
-Ooooo… – exclam – dar exact asta iti fac atunci cand esti tu singura sambata dimineata! – replic eu, surprinsa pana la cer de adevarul cristal ce a iesit din conversatia noastra.

Copii ca Ana Maria si toti cei care au reusit sa faca transformari ale emotiilor lor, tinand in maini cartile pe care le-am creat special pentru aceste momente – Jocul Norilor – ma fac sa ma simt implinita. Am vazut inca o data cat de usor lucrez cu copiii transformand invidia in prietenie – cu Nicoleta, am vazut cum gelozia se modeleaza in rugaciune sau cum singuratatea devine prietenie.

A mai fost Atelierul despre Apa, realizat cu Borsec. Imi face placere sa vorbesc despre apa, doar suntem pe acelasi taram comun al norilor. Si acolo m-am distrat. Copiii sunt curajosi in exprimare, plini de idei si de dorinta de a le spune. Ca si la prima editie Citim in iarba m-am re-intalnit cu copii si parinti de care imi era dor, cu oameni cu care m-am conectat pe loc, cititori cu care m-am imbratisat spontan.

Pentru ca oamenii care vin la Citim in Iarba sunt foarte frumosi. Stiti de ce? Pentru ca citesc!