MESAJUL NORILOR [005]
NE TRANSFORMĂM ÎN DELFINI DAR ÎNCĂ NU ȘTIM.
Privesc tot haosul din lume și din minți de-aproape și de departe. Precum amestecul culorilor de pe șevaletul unui pictor, lumea noastră pare că nu are sens. Și apoi privești de departe. Și formele se arată.
Pe de o parte neliniștea, anxietatea, frica și nesiguranța oamenilor aflați sub presiune. Presiunea că trebuie să existe în viața lor pentru unii e suficientă ca să facă ”tensiune” mai ales când forța de rezistență la viață este mare. Și mai ales într-un context ca acesta în care tot ce s-a adunat dă în clocot. Apoi mai e presiunea faptului că trebuie să-și ducă aceste vieți împotriva căror luptă, să construiască ceva pentru ei, să înainteze. Nu în ultimul rând, să-i facă pe ceilalți bine, să-i îndrepte, să-i așeze mai bine, să le arate calea LOR, cu forța dacă se poate.
Pe de cealaltă parte văd o acțiune superbă, o înflorire spectaculoasă a unor comunități care construiesc lumea pe principii sănătoase, în iubire cu Pacha Mama. Pe tot globul și, surpriză, (sau nu), foaaaarte multe, mult mai multe astfel de comunități în România decât mi-am imaginat că vor fi în 2021. Știam de unele dintre ele de ani de zile, dar ceea ce se întâmplă acum este spectaculos la nivel social.
Oamenii au dospit în sufletele lor dorința de împlinire în natură, de a-și duce viețile în ritmul ei, de a se folosi corect de resursele ei și de propria inteligență pentru a-și crea edenul visat.
Dorința a copt și, încet-încet se pun bazele unor noi astfel de comunități mai mici sau mai mari, ferme organice ale viitorului, familiale sau comunitare.
Îndreptându-se spre acest obiectiv, oamenii au emis energia ideilor lor și i-au adunat și pe alții în jur, care au rezonat. Sau nu i-au adunat – încă – dar i-au determinat să pornească pe acest drum, prin simpla lor acțiune emițînd energia potrivită.
Nevăzuți și neîntâlniți uniii cu alții, oamenii care au visat ani de zile permacultura și comunități autonome le construiesc deja. Le proiectează și sunt în manifestare.
Fără să știe unii de altii, fiecare și-a pornit propriul vis într-un mod sau altul (un proiect, un desen, colecție de plante, gathering, tehnologie curată, abandonul orașului, regăsirea pământului).
Și tot acest egregor de dorință vie de a fi împreună cu Mama Pâmânt nu împotriva ei rezonează din ce în ce mai clar, mai amplu, mai armonios, cuprinzând cercuri din ce în ce mai largi de oameni care-și iubesc darul primit.
N-o să vedeți la știri prea curând aceste mișcări sociale, dar o să simțiți la vecinul vostru schimbarea.
Undele se vor uni și, la un moment dat, vom cânta toți vibrația comună, vom vedea că nu mai e nevoie de mai mult de un gând pentru a înota împreună în aceeași direcție. Doar o intențe e suficientă pentru a face salturi sincronice. Doar o respirație va fi suficientă pentru a ne scufunda împreună după comori.
Pentru că am început să gândim ca delfinii.
În sfârșit. În nou început. Unda s-a pornit.
Și nu, nu vă temeți de rechini. Realitatea e că tocmai rechinii se tem de delfini, de inteligența lor, de felul în care acționează ca grup. Rechinul este un prădător solitar. Nimic nu îl spreie mai mult decât forța grupului inteligent.
Keep calm and be a dolphin! Just keep swimming!
Filmare din traversada Mării Negre de la sfârșit de septembrie, delfinii ne-au însoțit o oră întreagă, aproape atingând cu cozile lor prova bărcii ce se deplasa cu 8kn. Siguranța mișcărilor lor e întrecută doar de precizia intențiilor lor.
