Desprinderea de mama-navă. Lansarea pe orbita proprie.
Am trăit 30 de ani în felul meu. Autonom.Apoi ai apărut tu si, pentru următorii 19 ani am fost altceva și altcineva.
Pe lângă Andreea, am devenit mama lui Luca.
Acum, tu îți extinzi lumea si cunoașterea, aflând cine ești fără mine, fără noi.
Dar si eu trebuie sa aflu cine sunt, fără tine lângă mine.
Am trăit în panică săptămânile astea înainte de plecarea ta la studii. Mi-era teamă ca nu cumva să aflu că nu mai sunt nimic fără tine. Că sunt incompletă, că nu mai sunt toată.
Da, sunt totodată mama Sarei si asta mă tine la cote înalte. Dar e altă poveste acolo.
Se simțea inițial ca o parasire, așa că am plâns câteva nopti, cum numai o femeie stie sa facă. Ca lumea, ca Toată lumea la un loc. Că femeia când plange, plânge pentru toate femeile din lume, iar mama cand plânge, plânge de asemenea pentru toate mamele care își privesc copilul plecând pe drumul lui matur, eliberând prin ele toate energiilor despărțirilor mama-fiu din toată lumea.
Stiu bine că am atâtea de descoperit si de creat în următorii ani. Că doar mă știi, nu as face nimic ce seamănă macar puțin cu rutina! Deși… unele rutine, cum ar fi cele sportive, mi-ar prinde bine. 🙂
Totuși groaza asta a „despartirii” a fost în mine ca o bombă cu ceas potrivita pentru luna august.
Copiii vin cu programe noi care schimbă mama-gazdă. Nu doar tu semeni cu mine ci si eu cu tine. Sigur, semeni si tu cu noi, că mimetismul si neuronii oglindă si-au făcut datoria. Dar eu am primit prin tine energii noi care sunt aduse special de tine.
Pe acelea le vei experimenta plenar in continuare.
Apoi, după ce șocul ideii de „plecare” a trecut, mi-am dat seama de ce nu e nici măcar o despărțire. E exact ca atunci când te-am născut: deși trăisem amandoi în același spațiu energetic 9 luni de zile, tu nu m-ai părăsit cand te-ai născut.
Doar ai apărut în lume, te-ai extins în spațiul tau, în „exteriorul” meu, în forma ta autonomă.
Si atunci am inteles că si mutarea asta a ta e un fel de a doua noastră nastere: a ta, deci și a mea.
Acum tu iesi din sfera spațiu energetic familial si te extinzi in lume. Te arăți în noul spațiu cucerit.
Imi fac si eu partea mea, îmi „detașez” puiul pe orbită, ca navetă gazdă.
Te desprinzi si eu observ cine sunt acum, privindu-te cum cresti la rândul tău in lumea ta frumoasă. Cea pe care o creezi.
Arăta-te, deci! Și experimentează in bucurie!
Ma renasc și eu acum.
Nu te-am condus la Groningen pentru tine ci pentru mine, spuneam. Ma gândeam că-mi va fi greu sa vad camera ta goala asa mult timp, dar, văzându-se aici, cu ochii mei, in noua ta locuință, mi-e mai ușor acolo, acasă, sa privesc camera ta, pentru ca am imaginea asta a realității cu tine in cuibul tau nou. Si atunci goliciunea camerei tale va fi portalul meu spre plinătatea acestui studio în care îți vei țese visele, proiectele, manifestările creativității tale nestăvilite.
Si, oricât de tare ma doare…îți multumesc ca ai ales sa zbori pe drumul tău! Că eu nu eram în stare să îți dau drumul!
Nu, nu sunt o mamă exagerata, overprotective, sunt o mamă.
Si, de asemenea, mai e un lucru bun că am venit aici, fiindca acum sunt forțată sa plec singura înapoi spre casă si deci sa imi întind si eu aripile noi.
Ba chiar sa trec la un nivel nou de maturitate maternă.
Că si mamele cresc.
Să nu îndrăznești sa spui că se fac „mame-mari”!
Se fac mame mici, redevin femei, își amintesc de următoarele creații pe care le au de adus de manifestat pe pământ. Cărți, cântece, jocuri, iubire în forme. Sau pur si simplu se bucură de a fi ele însele.
Asadar, arăta-te, experimenteaza-te!
Cunoaste culturi noi, structuri noi mentale, energii noi, emoții noi.
Si transformă-le prin tine în ceva si mai bun!
Love forever and ever,
Mama
