Sunt și zile în care sunt poezie, sau măcar încerc să fiu exprimare pentru ea.
ÎNSĂRCINATĂ CU LUMEA
Am crezut că mă lupt cu neputințele mele,
dar era vorba doar despre Gândul de neputință
Adănc implantat în celulele mele.
Am crezut că mă lupt cu lenea și indolența mea,
Dar era numai Gândul că sunt leneșă și delăsătoare,
Bine programat în viața asta sau altcândva.
Am crezut că mă lupt cu mine însămi și lipsa mea de virtuți
Dar erau toate doar Gânduri de umbră,
Doar imagini cu care am fost cumpărată
În copilărie sau poate într-o viață mai sumbră.
Responsabilă pentru Întreg,
Bună de plată pentru Total.
Și chiar așa și era!
Doar că Întregul meu
E mai mare ca mine
Precum și Întregul tău
Pe mine mă conține.
Am crezut că mă lupt cu umbrele mele,
Și erau mari și dense și grele
Mai grele decât toți norii negrii de pe pământ,
Nedumerită că pot purta atâtea corzi rele.
Dar erau toate umbrele celor ca mine
Pe care le căram în spatele meu.
Și atunci am înțeles că
Ori de căte ori ies spre lumină
Ori de căte ori ies în propria lumină
Fac transparente și umbrele Ei, ale Lui, ale Lor.
Ale tuturor celor care au rămas acolo,
Prea obosiți de urcușul spre stelele lor.
Și am înțeles atunci
Că mereu când urc o treaptă
O fac împreună și pentru toți aceia
Care nu au reușit să o urce încă
O fac pentru toți cei care mă așteaptă să pot.
O fac pentru mine și toți cei din urmă,
O fac pentru mine și toți cei din față
Care vor urca astfel treptele lor mai ușor,
Care își vor depăși greul și plânsul
Pentru ca toți cei ca mine să urce pe covor
Să-l aibă întins deja sub picioarele lor.
Mă opintesc și fac pasul în sus
Apuc lopata, stiloul, scriu starea
Prin care-mpreună cu tine, neștiut frate,
Construim o lume precum o iubim.
Nu eu, nu doar eu!
Nimic nu-i doar în mine,
Nimic fără tine, suflet ce-mi ești
Aproape mereu.
Totul în mine doar cu tine.
Știu și simt acum
Că pentru Tot sunt ”de vină”
Responsabilă pentru Întreg
Însărcinată cu Lumea
Absolut și Complet.
Andreea Stan
www.zananorilor.ro
