Am împodobit bradul cu cuvinte. Pentru că îmi plac cuvintele, le simt concrete, palpabile, pot să le mângâi. Cuvintele formează si re-formează, cuvintele modelează şi demolează. Cuvintul unul leader adună naţiile împreună precum cuvântul unui alt leader poate face să dispară un oraş.

Precum viaţa, cuvintele pot construi: doi oameni se unesc prin 2 cuvinte: te iubesc.

Precum floarea, cuvintele pot aduce elogiu vieţii: îţi mulţumesc.

Precum apele, 2 cuvinte pot spăla  de praf si nămol, pentru ca grădina să o ia de la capăt cu înflorirea: te iert.

Precum soarele, 2 cuvinte pot  lumina o casă întunecată de durere, ură sau tristeţe: iartă-mă.

Sunt cuvinte care umplu şi cuvinte care golesc.

Cuvintele sunt săbii sau hrană. Foc de încălzit sau armă de distrugere în masă. Diferenţa o face intenţia şi atenţia. Oamenii mănâncă zi de zi nu doar carne, lapte, ouă, cât confirmări, aprobări, cuvinte frumoase. Unii  pot creşte şi pe sol arid, precum cactuşii, din propriile provizii de soare şi apă. Dar cei mai mulţi au nevoie de ploaia binecuvântată a cuvintelor. Faptele, precum vorbele, primesc sau nu ştampile de confirmare bine-cuvântată.

Oamenii primesc faptele oamenilor prin încuviinţare. Le pun ştampila de “aprobat” printr-un proces pe care doar cuvântul îl ştie face. În-cuviinţare. Precum o împământare. De aceea cuvintele nu zboară, cuvintele bune ne udă radacinile şi ne cresc, pe noi şi pe copiii noştri.

Câteodată oamenii sunt atât de plini de cuvinte încât greutatea lor se vede pe cântar. Sunt cuvintele grele: de regret sau neputinţă, de durere sau dor, sunt şi cuvintele altora sub a căror apăsare s-au cocoşat şi îngreunat. Sunt acele cuvinte nespuse pe care oamenii le cară cu ei pâna când vor primi atenţia cuvenită. Cuvintele, ele au nevoie de atenţia noastră.

Oamenii mici cresc mari şi prin cuvintele noastre frumoase. Şi cu zâmbete, care sunt cuvinte mute înălţătoare. De aceea am împodobit bradul cu cuvinte iubite. Ca să încuviinţăm şi binecuvântăm viaţa din jurul bradului nostru.

Cuvintele sunt aer din sufletul nostru,  sufletul nostru capătând formă.  Bradul nostru are cuvinte pentru că ne place să vedem sufletul.