Am primit de câteva ori din parte fiicei mele, Sara, invitația de a-i povesti sau măcar de a-i face un rezumat al unei cărți cerute spre lecturare la școală motivând că e prea groasă, că nu mai are timp în 3 zile să o citească și să facă și fișa, că îi e lene sau că e obosită.

De fiecare dată i-am rezumat ce simt legat de asta, dar parcă azi mi-au venit mai bine toate cuvintele astfel încât sa le pot așeza într-o scrisoare pe care i-o voi trimite direct în telefonul ei cu popsocket:

”Dragă Sara, eu nu îți pot face un rezumat al cărții pentru că ți-aș rezuma experiența MEA cu acea poveste și cu personajele din ea, ți-aș descrie cum văd EU chipurile lor și i-aș judeca cu mintea mea.
Cred însă că vrei foarte mult să vezi prin ochii tăi ce se întâmplă acolo, cred că ești curioasă să vezi cum îți poți imagina în felul tău unic acele personaje, cred că vrei să simți ce spune inima ta fiind martoră a tuturor întâmplărilor din carte. Cred ca vrei să afli povestea TA personală trăită în timp ce citești povestea din carte.
Iar aceasta experiență nu ți-o poate oferi nimeni, nici măcar mama ta. Cartea prin spiritul ei viu umblă înăuntru prin tine, prin spațiul infinit care ești, îți arată locuri din tine în care nu ai fost încă, îți arată ce colosală ești!

Încetul cu încetul, filă cu filă dai pagini din propriul tău suflet, calci pe poteci neumblate ale inimii tale, cunoști văile adânci sau munții stâncoși ai propriului spațiu interior. Cititul unei cărți se întâmplă cu ochii și cu mintea, dar trăirea se face în suflet, parcurs vibrație cu vibrație. Cartea este un parcurs emoțional pe un teren propriu pe care îl ”umblăm” în toată splendoarea singurătății și unicității noastre.

Imaginile digitale ale ecranelor telefoanelor, tabletelor sau televizoarelor îți vor da mereu povești gata mestecate, îți vor da fast-food spiritual care nu îți va ține niciodată de foame. Foamea de tine. De aceea simțim să vedem mai mult și mai mult tv, de aceea vizionarea multor filme nu ne satisface de cele mai multe ori, pentru că este precum un fish-hamburger de la ”mec”, gol de conținut, care nu are în el nici viață, nici proteină (și evident nici pește, după cum bine știm).

Televizorul îți va spune mereu cum TREBUIE să vezi lucrurile, pe când cartea te va lăsa pe tine, ba chiar te va încuraja sa decizi TU cum arată lucrurile, faptele, povestea, viața.

Cărțile sunt călătoriile tale pe role, așa te văd eu, patinând  în mintea și sufletul tău cu bucuria de a cunoaște peisaje mereu noi și aparte din interiorul lumii tale. Cititul este masaj interior, este mângăiere, este momentul tău cu tine, cu vocea ta din mintea ta. Care este vocea ta, vibrația tăcută a gândului tău.

Cititul te ajută să te vezi pe tine Dumnezeul spațiului creat în tine cu ajutorul cărții. Cartea deschide acel spațiu din tine unde poți fi și ești creator de lumi.

Așa ca, dragă Sara, iubește-ți infinitul care ești, iubește cărțile care ți-l arată!”

Dacă și tu ai simțit că poți spune asta copiilor tăi, îți mulțumesc că vei împartăși!

Doar tu îți poți da această bucurie unică de a crea POVESTEA POVEȘTII: filmul pe care îl vezi doar tu în timp ce citești cartea.