Tocmai am realizat. In scoli, in aceste sfinte lacasuri de instruire, de invatarea a cuvantului scris, a celui spus sau a celui cantat,  cel mai mult lipseste de fapt…  comunicarea. Cea autentica, desigur. Intre profesor si elev. Intre profesor si director. Intre profesor si parinte. Invatam sa vorbim si sa citim frumos pentru a primi un scotch pe gura inca din primele clase. Si apoi, ca parinte, mai primim unul, ca poate cel din copilarie s-a uzat.

Dar eu sunt “de la radio”. Dintodeauna! Chiar si inainte de a fi “la radio” eram numai pe langa radio. Ala din bucatarie. Si cel cu butoane uriase, din sufragerie. Asa ca eu traiesc ca sa vorbesc! Eu vorbesc ca sa traiesc! Eu sunt Nemo cel cu o aripioara mai scurta, care ii indeamna pe toti sa inoate in acelasi ritm. Mai stiti? Just keep swimming!

Secventa mea favorita de film. Dintotdeauna.

Asa ca haideti cu schimbarea aia. Hai si de jos in sus, de acolo, din clasa, unde, orice s-ar spune despre programa sau sistem, profu’ e zeu. Are putere asupra secundei. O foloseste cum vrea el. ORA e a lui. Si face ce ESTE, nu doar ce stie. Isi preda fiinta in feluri doar de el stiute. Da, pe ACEEASI programa si pe acelasi SISTEM, profesorii pot fi diferiti. Unul e iubit, altul nu. Unul se uita urat, altul iubeste copiii. Unul vine si tipa la ei, altul ii mangaie cu cuvantul. Si zau ca m-am uitat in programa, si in metodologie: nicaieri nu scrie ca la ore profesorul terbuie sa strige, sa umileasca, sa se puna pe picior de superioritate fata de elev, sa il domine. Deci lasati-ma cu programa voastra, voi cei care gasiti doar scuza asta. Stiu ca’i varza. Dar ORA de clasa este locul si timpul in care poti aduce din fiinta ta ce e mai bun. Sau dimpotriva, poti sa ii faci sa fuga pe toti cei prezenti. In telefoanele lor mai destepte ca tine, in visele lor, in oricare alta parte pot fugi de cel din fata lor.

Asa ca haideti. De jos in sus. Din clasa. Apoi si de sus in jos, care esti pe sus si poti sa faci lucruri mari din fraze mici. Reguli noi pe la furnici. Hai si de la stanga la dreapta, parinti si parintei. Fiecare cu ce poate! Creion, pix, petitie, dorinte, legi, mici schimbari, pasi mari, priviri adanci si comunicare mai mare.

Haideti sa vedem, daca inotam toti in aceeasi directie, cat mai poate dura?